În grădina păsărilor sure,
Sub gheara grea a bestiei
Ce ascunde plânsetul inocent al unui copil speriat,
Se gudură în taină mare
Lumea teatrului şi a bolii
Şi caută fisuri şi avene
Spre centru de foc şi viaţă,
Prin stânca şi gheaţa
De sub cărnuri.
Sufletul speriat
Fuge de vânătoarea aspră
Şi caută să se ascundă
Sub arma grea
A celui ce umblă
Să strice şi să repare
Fără să ştie că frumosul
Creşte şi se face singur,
Fără o daltă grea şi multă.
Posted by Florin Buzdugan on 21/06/2010 at 9:58 AM
evoluăm, evoluăm; iar frumosul stă în pat şi priveşte la TV; e interesantă poezia
welcome back, bud!