“Racoare si aer curat,
Patru pereti inchisi,
O lacrima cu gust sarat
Si in taina privesc pierzis.
Energie,brutala si profana
Totul in jur de-un imens pierdut,
Ma plimba si ma cheama
In al lumii vis urat.
Sunt aici si privesc in tacere,
Cum ma pierd in scrum,
Cum ii caut placere,
Si visez la fum.
Strabat o lume si trec in alta,
Sunt intr-una si o vreau pe cealalta,
Prin zid nu pot atinge fata,
E ca o ceata, las-o balta!
Fug de greseli, de vina
Ample gafe si de sila pline.
In adanc, ma ascund in lume
sa nu fiu stiut, gasit nu stiu de cine,
Si astept sa fiu gasit si in tihna plictisit.
Racoare si aer curat,
Departe de lumi,
In fundul vietii ascuns,
Racoare si aer curat.”
poezioara facuta la munte:P… in tihna…
Posted by skywalker on 18/08/2009 at 4:10 PM
hmm…….o ciocanitoare ciripeste,
lacul se inverzeste,
luna ma racoreste,
Soarele ma ameteste,
e cald si frig in acelasi timp,
oare e posibil sa fii imponderabil?
oare e destul timp
ca sa fug de acest om iresponsabil?
cam asa ceva…adica..si aici eul liric fuge…se ascunde..si sta intr-o stare neutra…nu face nimic…de ce?:-?…raspunsul il stie doar el..