“Joc de taina, nevazut,
La lumina palida a vetrei,
Stinsa, palpaie, fumega, mai arde,
E sfarsitul, sfarsitul zilei,
Sfarsitul greutatilor,
un sfarsit tihnit
Si mult tainuit.
O flacara mai invie,
Jucausa, ea razbate
Si privirea mi-o abate,
ca o ludica stafie.
In fata lumina,cenusa,scrum,
In spate intuneric,foc de taina
Foc de moarte,
Si eu dispar in fum.
Vinul e dulce,
Focul mocneste
Raul verau sa plece
Si din urma unul ma gandeste.
E rece,
muzica moare in surdina
Cainele vrea sa muste,
Si viata e cretina.
In bezna de pacura
Eu printre carbunii morti ma tot ascund
Ascult greierii ce de rock nu se opresc,
S-o speranta mai zdrobesc.
Carbunii vii, de cenusa,
Si demult stinsi
toti impreuna,toti in parte
Scriu a vietii carte.
Stele,vise , dorinte,
Se-mbina,se aduna,
Trezeste-te printe
Inainte ca lumina sa apuna.”
alta poezioara… tot la munte facuta..
)… m-am produs;))
Posted by skywalker on 17/08/2009 at 9:59 AM
hmmm:-?…nu stiu ce sa zic….e posibil ca sa fie un sentiment de suparare pe viata….considerand viata ca un personaj…te rastesti la ea, sau te ascunzi de ea
“In bezna de pacura
Eu printre carbunii morti ma tot ascund”….asta e…nu am ce-ti face….trebuie sa reaprinzi carbunii, asa cum trebuie reaprinsa flacara sufletului tau…[mesaj catre eul liric]….eul liric e trist si paraca debusolat….nu e bine…dar are timp sa treaca peste momentele grele…[fara aluzie la tine;)...serios!]
Posted by shteker on 17/08/2009 at 10:47 AM
mda.. numa k tre sa vad cum fac asta…;)).. adik eul meu liric:D:P